Istoricul Parohiei Miresul Mare

Mireşu Mare este situat în partea de sud-vest a ţinutului Chioar şi a depresiunii Baia Mare,la poalele nordice ale zonei deluroase Dealu Mare – Prisnelul. Forma de relief care predomina este lunca Someşului, satul Mireşu Mare fiind situat pe o câmpie joasă, local inundabilă, înconjurată  de o câmpie mai înaltă, reprezentată de podul terasei de 15-20 m

Localitatea Mireşu Mare este situată  la 30 km S-SV de reşedinţa judeţului Maramureş, Baia Mare. Sub aspect administrativ teritorial localitatea  Mireşu Mare  are o populaţie de 1521 locuitori . Din punct de vedere morfologic, satul se desfăşoară într-o zonă de depresiune, pe o terasă de luncă, având terenuri plane, utilizate în agricultură. Păşunile întinse facilitează  dezvoltarea fermelor de animale, în timp ce suprafeţele întinse de pădure încurajează dezvoltarea silviculturii şi agoturismului. Localitatea se încadrează, din perspectiva etnografică, Ţării Chioarului, în interiorul căreia este vazută ca un pol de creştere secundar.

Numele vechi al localitatii este Nireşu Mare, in maghiara Nagynyires, în traducere Mestecănişu Mare. Satul Mireş este atestat documentar din anul 1405. În apropiere de Tulghieş s-au descoperit bronzuri, monede dacice si romane din secolele I-III. Documentele istorice care atestă romanitatea acestor locuri au fost eliberate exclusiv de cancelaria marghiară. Cnezatul şi voievodatul sunt organizaţii specifice poporului român, fiind amintite frecvent, in istorie, de administratia maghiara. Ultimul voievod este amintit în satul Buzeşti, pe la 1827.Sub aspect arheologic se remarca asezarile preistorice din zona Ulmeni, care desi nu se afla pe teritoriul comunei, cu siguranta spun multe despre evolutia istorica a acesteia, mai ales ca vatra satului se pare ca a fost stramutata la un moment dat. Mai exista tezaurele de monede geto-dacice descoperite la Tulghies, care sunt considerate de istorici extrem de reprezentative pentru emisiile monetare din nord-vestul Transilvaniei in secolele II-III i.e.n. (inceputul perioadei de dezvoltare a monetariei din Dacia.  În decembrie 1861, căpitanul districtului, Sigismund Pop a decretat introducerea limbii române ca limba oficiala in Chioar. În august 1869, Şomcuta Mare devine locul de desfăşurare ale adunărilor asociaţiei transilvănene ASTRA, asociaţie ce a avut un rol covârşitor în cultivarea şi conştientizarea poporului român. La aceste adunări au participat şi reprezentanţii locuitorilor din Mireşu Mare, fiind întâmpinaţi cu tricolorul românesc.  În 1903 comunitatea cumpără locul actual al şcolii, iar în 1905 se construiesc primele 2 săli de clasă care funcţionează şi astăzi.În perioada 1960-1963 se mai construiesc 5 săli de clasă iar în 1968-1975 se construiesc alte săli de clasă şi se supraetajeajă clădirea, finalizată în 1975.  În memoria fiilor Mireşului căzuti în primul război mondial s-au ridicat crucea de lemn (1938-1939) şi monumentul din piatră,  mai recent.Numeroase personalităţi  şi evenimente s-au înscris în istoria contemporană a Mireşului.


Prima biserică  a fost construită din piatră  în anul 1868 prin întreprinzătorul Carol Blaszcsok şi din anul  1869 s-a continuat  prin Ioan Izik , Papa Romei era Papa Pius al IX -lea, Mitropolit de Alba Iulia şi Făgăraş Alexandru Şterca Şuluţiu , conducător imperial era Francisc Iosif , episcop al Diecezei Gherla  era Dr. Ioan Vancea de Buteasa , paroh local Alesiu Varna .Când turnul bisericii era finalizat s-a ruinat în anul 1871 , din lipsa mijloacelor materiale a fost  finalizat din nou în anul 1882.  În anul 1886 s-a abătut asupra Mireşului un uragan puternic care a răsturnat turnul bisericii din nou .Cu toate că  în biserică nu au fost finalizate lucrările interioare , dar avea asigurate condiţiile necesare pentru buna desfăşurare a serviciului divin  au hotărât să o sfinţească  prin Protopopul Teodor Indre , delegat episcopal, la data de 22 noiembrie 1891 .După 16 ani de la sfinţirea bisericii turnul este fulgerat , precum şi pereţii şi plafonul bisericii din interior .Biserica este sfinşită a doua oară în anul 1907 noiembrie 21 , prin prezenţa Preot  Canonic Dr. Octavian Dominde . La data de 17 septembrie 1924 parohia este vizitată de Episcopul Iuliu Hossu  cu care ocazie se convinge de realizările parohiei , iar prin actul nr. 4O44 din 23 septembrie 1924 îi atribuie Preotului Mândruţiu Augustin distincţia de protopop onorar .

Reuniune Mariană bine organizată  a pus „ mâna de la mână „ ,   şi au cumpărat  statuia Sfintei Fecioare Maria cu suma de 10. 000 lei în anul 1929 . La 27 august 1941 se organizează la Mireş  o a doua serie de Misiuni Poporane conduse de Preot Dr. Vasile Szabo , Canonicul Episcopiei greco-catolice de Maramureş . La 4 august 1948 apare noua lege a cultelor prin Decretul 177 , iar la 21 octombrie 1948 se proclamă la Alba Iulia unificarea bisericii greco-catolice cu cea ortodoxă .În anul 1932 asociaţiile religioase din biserica locale erau Reuniunea Mariană cu 79 membri şi Agru cu 216 membri .

Parohia se reânfinţează în anul 23 iulie 1997 prin actul cu nr. 465 fiind numit preot paroh Mândruţ Vasile , liturghia fiind celebrată în casa lui Pop Grigore  zis  „Americanu” din Mireşu Mare . În urma hotărârii P.S. Ioan Şişeştean  la data de 3 Martie 2000 este numit în calitate de  Administrator Parohial Preot Costin Ioan . Datorită neretrocedării Bisericii greco-catolice vechi , s-a decis construirea unui nou locaş de cult .

În prezent interiorul bisericii  este terminat,  Biserica a fost dotată cu staţie de sonorizare şi clopote electronice au fost finalizate lucrările la pardoseala bisericii , de asemenea s-au pus băncile . Stilul gotic al bisericii şi locul unde este amplasată fac din prezenţa ei impunatoare un loc de atractie care domină, pe o mare întindere, centrul localităţii .

Datorită unor binevoitori în biserică există astăzi patru statui mari: Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes, , Presfânta Inimă a lui Isus , Presfânta Inimă a  Fecioarei Maria , Sfântul Anton de Padova .

Cu efortul credincioşilor, cu ajutorul binefăcătorilor şi cu deplină încredere în ajutorul lui Dumnezeu prin mijlocirea Reginei Sfântului Rozariu, dorim terminarea cât mai grabnică a noii biserici.